buncăr pentru mine

by ritterwulf

mi-a spus ea ca am nevoie de topor. ca doar cu el o sa “reinviu”. ca doar toporul o sa poata doborî zidul, pe care mi l-a construit el de-a lungul noptilor, de-a lungul ceasurilor nedormite.

sincera sa fiu, mie imi placea mirosul caramizilor, mirosul acela de ciment uscat, si mai ales cind adauga si nisipul si apa. mirosul acela negru de suferinte.
si, ajuns-am la momentul cind a scurs tot lichidul sarat din mine. cind ramasesem fara de apa, si atunci de fapt mi-am dat seama ca intr-adevar mi-a folosit toate lacrimile pentru a-mi construi zidul.

pamint a mai ramas. si nisip ramas-a. si stiti unde le-a aruncat? ah, dar stiti de ce le-a aruncat? le-a aruncat in buncăru-n care recent imi irosesc cei mai frumosi ani din viata. le-a aruncat pentru ca pina si scara nu-i ajunse sa se mai urce construindu-mi zidul.

mi-a mai spus ea ca stie cine-mi poate da toporul. gratis.

si cum naivitatea e virtutea divina, il vroiam.
insa alesul imi reclamase atit de staruitor toporul, incit preferat-am sa stau in coliba. singura. urmatorul deceniu. urmatoarea viata.

la revedere.