bicicleta lui Einstein

by ritterwulf

Albert Einstein a spus ca viata e ca o plimbare pe bicicleta, ca sa tii balanta, trebuie sa te misti.

in al meu caz, bicicleta e stricata, rotile sparte, volanul 60′ indreptat spre est si eu stau undeva la vreo 20 metri de ea, intinsa, cu capul asezat pe o piatra imbracata in rosul singelui din timpla.
mînile amortite ca niste vibratii. picioarele infipte de ramurile invidiei, singerînd lent. colorata de noroiul negru, cu buline de singe pe fata. buzele rupte, ochii lacrimînd, eventual mizerabila.

si, încercînd sa ma scol, pasind agale, mi-i strapuns corpul de sageti. de sagetile lor. acelor care nu ma vor ridicata. de sagetile mindriei, ignorantei, nerabdarii, nelinistei si urii.

asa cum mi-au infipt ace-n roti, cazuta ramas-am de vreo citeva luni bune. si cum nu-i vreo vulcanizarea pe-alaturi, se pare ca asa voi si ramine mult prea timp inainte.

nu stiu ce bicicleta a avut Einstein, dar a mea e colosal de diferita.