ne vedem in iad.

by ritterwulf

apogeul lunii iulie ar fi sa privesti fifa, intinsa ca un pacient psihopat in pat, simtindu-te, la propriu vorbind, insasi un bolnav, cu sticla de 3l de lichid linga cap, care se pare a fi deja pe jumatate plina, si sa nu poti scoate din tine un fir de lacrima macar, cum scoate profesroul din elev cu cîrligul raspunsurile. [ adevarat e faptul ca cîrligul nu-mi era la-ndemina.]
sau sa stai intr-o parcare de masini asezata pe borduoar, sa plingi si sa ignori toate privirile necunoscutilor, pentru ca de fapt nici nu le vezi.

ma hranesc din adevar.

a mai ramas putin si imi iau ramas bun. de la tine. de la ea. si de la el, si nu in ultimul rind de la noi.

ma hraneam din adevar si am ramas flaminda.

ma simt un sobolan intre pisici. ma simt un schin intre flori. ma simt neom printre oameni. ma simt moarta printre vii.
ma simt flaminda.

ii auzi vocea dupa 2 luni si citevaisprezece zile, il vezi dupa 3 luni, iti musti buzele pina la vineteala, mori inauntru, arati vie, ultima data si adormi in dimineata.

se pare ca lichid in mine mai este.
se pare ca era nevoie de acel cineva care sa le poata da drumul lacrimilor.
se pare ca sunt in acea mareata stare de agonie.

ne vedem in Iad.