scrumieră

by ritterwulf

sufletu-mi ti-a fost scrumiera pe cind tu spuneai ca nu fumezi in fata mea. pentru ca sunt prea mica.

tu ai spus ca nu fumezi decit afara, nicidecum in casa. nu-ti permiti. pe mine ma vedeai un “afara”.

eu iti sopteam tare, iti strigam incet in ureche, iar tu scuturai tigara in mine.
de ce ai fumat tot pachetul in mine, de ce nu te puteai opri? pentru ca eram o scrumiera curata? pentru ca eram o scrumiera ingrijita? si tu de ce ai patat-o negru cind, initial, ea era alba?

stii?, de la atitea tigari si atitea scrumuri scuturate, albul s-a-negrit. negrul a preluat controlul.
stii!

tu doar nu-ti permiteai sa ma faci sa ma simt mai putin superioara tie. scrumiera. de ce? tie doar iti placea albul meu, iti placea sa il ingrijesti. de ce anume sufletu-mi?
de ce nu stingeai tigarile de mina, de burta, de timpla, de limba, de inima, de creier, de ce anume sufletul? si tu atit de bine stiai ca al meu suflet e fragil!

paradoxal am inceput si eu de curind sa-mi sting tigara in si de al meu suflet. oricum negreata nu s-a curatat, nici nu am incercat s-o fac. naiva.

fumez in mine prin tine.
intelegi, nu?

Cigarettes may fill my lungs with tar but you are the one who stops my breathing.