eightlettersthreewords

by ritterwulf

noi vorbeam; știi, și mie îmi plăcea. nu pentru că vorbeam asupra unei anumite teme, pentru că mai mult de 7 minute nu ne întindeam, devenea plictisitor, ci pentru că vocea ta.
da, asta zice totul. asta o zice și pulsul meu, și gîndurile, și emoțiile, și lacrimile ar zice-o, dar eu le înghit.

 
noi vorbeam despre tot. și toți ne vorbeau.

 
noi vorbeam despre trecut. am vorbit despre accidente, dragoste, greșeli, păcate, dragoste, mașini, europă, săruturi, roboți, familie, lacrimi, dragoste, portocale, biserică, iarbă, dragoste, viitor și, dragoste.

 
nu că toate s-ar fi redus la dragoste, pentru că nu, ci pentru că eu te .
nu citez cuvîntul, pentru că eu am 1002 zile de cînd nu mă gîndesc la tine. dar fiecare tic în ceas bate a tine, fiecare adiere bate a tine, fiecare cîntec cîntă despre tine, fiecare pahar îl beau din tine, fiecare privire din tine, fiecare gînd din tine, fiecare tot e din tine.
dar eu trăiesc deja a 1002-a zi negîndindu-mă la tine.

 
aș fi putut să te contrazic că zahărul e negru, doar ca să îți aud glasul care argumentează cît de blablabla e el. aș fi putut spune că sîngele e albastru, și ți-aș fi putut dovedi, doar ca urechile mele să îți mai asculte vocea și fiecare noapte în pat să își aducă aminte de rîsul tău cînd îmi spuneai cum fiecare bărbat își înșeală femeia, indiferent cît de mult o iubește.
iar eu zîmbesc, și mă bucur, știi, sincer, din adîncul cutii toracice, de acolo unde anatomia spune că s-ar afla un organ numit inimă, pentru micul fapt că ai rîs și eu te-am auzit și am memorat notele rîsului și la noapte o să mă pot gîndi la tine și la zîmbetul tău care cînd se contopește cu glasul tău, vaaai, ce revelație în mine.

 

 

a 2 vară, începutul altei toamne, o iarnă , și o altă primăvară

 

ești frumoasă